Poteca sfântă...
Alexandrina Tulics, album Ceresc

Ești omul cu mâna uscată
cu pasu-ncâlcit și ochiul orb,
te târăști prin lume,
crezând că mergi bine,
dar ești olog
și viața-ți este rușine.
Ai înnoptat în porți străine,
flămând de pâinea Lui curată,
și-ai blestemat-n sorbiri murdare
PÂINEA ce ți-a fost cândva curată.
Din noapte ți-ai făcut o falsă zi,
și-ai ridicat în numele beției, fericirea,
cu-ai tăi ortaci din nopți târzii
cei care ți-au furat, batjocorit, menirea.
Orbecăi orb, nefericit,
și-ai vrea să te-odihnești la soare,
dar faptele întunecoase
te trimit în suflet la închisoare.
-Ridică-te!
Ce mai aștepți?
Poteca sfântă încă nu-i închisă,
deschide CARTEA sfintelor peceți,
făclie-aprinsă.

7 aprilie 2024